27N Femeile migrante împotriva violenței. N 1 – Ruperea cuștii muncii casnice.

Potrivit Raportului Observatorului Național privind munca la domiciliu, există 311.000 de bărbați și femei care lucrează în domeniul serviciilor fără permis de ședere dintr-un total de aproape două milioane, dintre care mai mult de jumătate sunt ilegali. Cu toate acestea, în 2020, au fost depuse doar 177 000 de cereri de regularizare a muncii casnice și de îngrijire, iar într-un sector în care marea majoritate a lucrătorilor sunt femei, 113 000 dintre aceste cereri au fost depuse de bărbați. După mai bine de un an și jumătate, doar 43.000 au primit un răspuns, iar restul sunt încă în sertarele sediilor de poliție. Aceste câteva date arată că regularizarea din 2020, botezată de lacrimile de crocodil ale fostului ministru Bellanova, a fost în practică o înșelătorie sau un miraj pentru muncitoarele migrante. Mulți au fost nevoiți să renunțe pentru că era imposibil să aibă acces la procedurile birocratice absurde. Lucrătorilor li s-a cerut să certifice eligibilitatea lor pentru locuință și un contract de închiriere regulat, când, în realitate, deseori nu împărțeau nimic mai mult decât o cameră cu alți lucrători aflați în aceeași situație. Mulți dintre cei care au reușit să aplice au plătit taxe foarte mari intermediarilor sau propriilor șefi, fără a obține vreo certitudine că cererea lor va fi acceptată, ci doar garanția unei așteptări foarte lungi. Pentru femeile migrante care lucrează în case, această așteptare, care în acest ritm ar putea dura luni de zile, înseamnă că trebuie să accepte ture non-stop, muncă degradantă, uneori chiar hărțuire și violență din partea angajatorilor de care depind locurile lor de muncă. Înseamnă să nu poți demisiona pentru a nu pierde posibilitatea de a obține un permis de ședere de șase luni.

Dintre numeroșii lucrători care nu au reușit sau nu au vrut să depună cerere, unii și-au pierdut locul de muncă și s-au trezit peste noapte fără casă și mai ales fără permis de ședere, în timp ce alții s-au întors în țările de origine. În momentul de Lockdown, mulți au decis să părăsească casele în care lucrau de ani de zile, deoarece nu mai acceptau să fie de gardă 24 de ore pe zi, adesea fără zile libere. În primele luni ale pandemiei, mai multe guverne europene au fugit să se ascundă, fie propunând regularizări frauduloase, cum ar fi cea italiană, fie atrăgând îngrijitori și asistenți medicali migranți direct din țările din Europa de Est, prin intermediul zborurilor charter de stat și cu intermedierea agențiilor temporare care rețin ilegal părți din salariu și uneori chiar documente pentru a-i forța pe lucrători să accepte condițiile de exploatare. Coronavirusul a arătat că exploatarea lucrătorilor casnici și a lucrătorilor migranți este esențială pentru ca fabricile și depozitele să continue să funcționeze, pentru ca familiile să aibă pe cineva care să aibă grijă de bătrâni și copii. Acesta este motivul pentru care guvernele din întreaga Europă s-au grăbit să consolideze cușca exploatării și a violenței în care este închisă munca domestică și de îngrijire.
Pandemia a făcut și mai urgentă lupta împotriva acestei exploatări, care, în cazul lucrătoarelor migrante, este violență domestică, patriarhală și rasistă. Împotriva șantajului instituțiilor și al guvernelor, există din ce în ce mai multe inițiative autonome ale lucrătoarelor casnice, în special din Europa de Est, care arată că femeile migrante, prin mișcările și organizarea lor, continuă să se revolte împotriva societății patriarhale și rasiste din țările de origine și din cele de sosire.

În calitate de Adunare a Femeilor din cadrul Coordonării Migranților, considerăm că lupta împotriva violenței împotriva femeilor nu poate fi separată de solicitarea unui permis de ședere european care să nu depindă de muncă, venit și familie. Lupta feministă are nevoie de vocea femeilor migrante. Din acest motiv, pe 27 noiembrie, cu ocazia zilei transnaționale împotriva violenței masculine împotriva femeilor, vom fi în stradă pentru manifestația națională feministă și transfeministă Non Una di Meno la Roma. Vom fi de partea lucrătorilor casnici și de îngrijire și a tuturor femeilor migrante, deoarece exploatarea lor face parte din violența rasistă și patriarhală împotriva căreia ne revoltăm în fiecare zi.